„VALORI UITATE“ - Petre Nemoianu: „Unde-i locul pentru români?“

Minunat colţ de pământ e Banatul…
Străbătându-l în lung şi lat, călătorului grăbit i se pare o veselă grădină, unde toată lumea trăieşte în belşug, unde nimic nu lipseşte şi unde toată lumea îşi vede cu zor de trea­bă, că fără muncă nici binecu­vântatul pământ ai Banatului nu rodeşte. Şi în forfota aceasta a tuturor prea arareori răzbate vreun cuvânt de ne­mulţumire peste graniţele lui. Doar plângerea unanimă că în Banat ziua este prea scurtă a făcut ocolul ţării şi lumea de aiurea înregistrează cu satis­facţie semnele vădite ale unei reale civilizaţiuni rurale, cea dintâi în cuprinsul pământului românesc.
Aceasta a fost întotdeauna înfăţişarea şi impresia superfi­cială a vizitatorului străin şi grăbit, dar mai ales în cele dintâi clipe de după Unire, când cântecele şi hora nu mai conteneau, cum era, de altfel, şi firesc, după atâta amar de aşteptare. Cei dintâi „colonişti electorali“ veniţi aci cu duiu­mul, întorcându-se la vetrele lor îndepărtate au răspândit vestea că, în Banat nici nu mai sunt ţărani, ci boieri sadea, cu chimirul plin de galbeni şi cu jintecul veşnic pe buze, descoperirea aceasta stârnind in­teres, un foarte mare interes… politic.
De atunci s-a scurs aproape un sfert de veac. Pe acea vre­me trăiam şi eu pe aceste dragi meleaguri şi nu sfiesc să măr­turisesc că, şi eu mă făcusem ecoul >>>>>Petre Nemoianu>>>>>