~ Constantin Juan Petroi: „O simplă notă de lectură pentru Universul Eminescu“

Într-o scurtă vizită ploieştcană, printre vechii camarazi de facultate, o colegă, profesoara Leana Cristea, mi-a oferit, pentru lecturare la finele acelei seri, o carte apărută la Iaşi, centrul studenţiei noastre de odinioară: Neculai V. Baran „Maxime şi cugetări latine în opera lui Mihai Eminescu“ (lucrarea apăruse la editura! I „Apollonia“, pe malul Bahluiului, de aproape un an, dar datorită sistemuluij I nostru de difuzare nu e de găsit dincoace de Carpaţi). Incitantă lectură, ce mi-a stimulat câteva note imediate, pe care le redau, cel puţin pentru semnalarea tomului, şi cititorilor noştri bănăţeni (dar nu numai), aspectul dezvelind (după câte cunosc şi fără a banaliza) încă o latură a culturii poetului nostru nepereche. Cine este autorul cărţii? Încă un moldav îndrăgostit de Eminescu, profesori nonagenar, care a cultivat întreaga-i viaţă (atât cât i-au permis vremurile) printre elevi, mai apoi şi printre studenţi, limba şi cultura latină. Una dintre puţinele) noastre personalităţi de solidă formaţie clasicistă, care a răzbătut prin deceniile acestea tot mai tehnicizate.

Ce şi-a dorit autorul prin această operă de o viaţă? întocmirea – cum însuşi mărturiseşte în cuvântul introductiv al op-ului – unui „corpus de Maxime, cugetări şi citate latine în opera Iui Mihai Eminescu“. Corpus însoţit de cuvenite, docte note şi comentarii.

Privitor la „moştenirile“ latine, Eminescu le-a folosit „în număr mai redus în poezii, dar mult mai abundent în proza literară şi politică, sub formă de maxime, cugetări, dictoane, sentinţe, proverbe, aforisme“, fie ca amintiri din anii de şcoală ori studenţie. Tratările sunt sintetice: „Mortua est“ – exprimare latină devenită titlu de poem – este „o propoziţie simplă, exclamativă, eliptică de subiect, ce exteriorizează stări proprii poetului“; „Ave Maria“ devine eminescian „La o artistă“… şi aşa, pas cu pas, totul fundamentat cu rigoare ştiinţifică, într-o carte de referinţă pentru Universul Eminescian.

prof. CONSTANTIN JUAN-PETROI