~ Gheorghe Luchescu: „Însemnări despre Vasile Ioniţă“

Între oamenii de aleasă stirpe intelectuală se rânduieşte, la loc de cinste, prof.dr. Vasile C. loniţă, de numele căruia se leagă importante opuri ce au îmbogăţit substanţial multe domenii ale dialectologiei, etimologiei, onomasticii, toponimiei şi, nu în ultimul rând, al publicisticii.

Este născut pe meleaguri moldave, acum trei sferturi de veac (24 martie 1932). în frumosul sat Poiana, apar­ţinând comunei Dolhasca Sucevei, din părinţii Costache şi Joiţa. Debutează în descifrarea buchiilor în localitatea nata­lă, apoi în Călăraşi-Târg (Basarabia), urmând Şcoala Normală „Mihai Vitea­zul“ din Chişinău, pe care o continuă la Buzău. Devine învăţător şi urmează, în continuare, Şcoala de Ofiţeri de Artilerie A.A. la Braşov.

Răstimpul dintre 1953 - 1959 şi-l petrece ca ofiţer la Reşiţa, dar, îmbolnăvindu-se, revine în învăţământ în localitatea timişeană Jebel, unde se ocupă şi de îndrumarea activităţilor cultural-artistice, în calitate de director de cămin cultural.

Continuă studiile la Institutul Peda­gogic şi la Facultatea de Filologie din Timişoara, iar în 1980, graţie unei ac­tivităţi ştiinţifice multiple, obţine titlul de doctor în filologie, având condu­cător ştiinţific pe prof. dr. doc. Romulus Todoran de la Universotatea „Babeş -Bolyai“ din Cluj Napoca.

Funcţionează, paralel cu studiile, ca profesor de română şi franceză la diferite şcoli reşiţene, fiind inspector şi preşedinte al Comitetului pentru Cultură şi Artă, lector al Comitetului pentru Presă şi Tipărituri, redactor la ziarul „Flamura“ şi traducător de franceză si rusă la fostul CCSITEH. toate locaţii ale oraşului de pe Bârzava.

Debutează publicistic în „Viaţa Buzăului“ (1949), colaborează la revistele: „Limba română“, „Limbă şi literatură română“, „Contemporanul“, „Cercetări de lingvistică“, „Studii de onomastică“, „Orizont“, „Banatica“, „Studii de limbă, literatură şi folclor“, unde analizează „o serie de cuvinte şi expresii, precum şi un număr însemnat de fitonime, autorul corectează unele explicaţii mai vechi şi propune altele noi, de care viitoarele cercetări asupra lexicului limbii române vor trebui să ţină seama“ (Vasile Prăţilă).

De asemenea, publică, singur sau în colaborare, volumele: Glosar topo­nimic Caras - Severin (Reşiţa, 1972); Banatul parte integrantă şi individua­lizată distinctă în contextul istorico-geografic al spiritualităţii româneşti (Reşiţa, 1976); Nume de locuri în Banat (Timişoara, 1982); Metafore ale graiu­rilor bănăţene (Timişoara, 1985); Sa­bin Păutza (Reşiţa, 1997); Monografia localităţii Câlnic (Reşiţa, 1997); Studii şi cercetări de istorie şi toponimie (Re­şiţa, 1976), Contribuţii lingvistice. O-nomastică. Lexicologie (Reşiţa, 2007).

Scrie peste trei sute de articole, cu trimitere la aproape toate domeniile lingvisticii, ia parte la diverse sesiuni de comunicări ştiinţifice din ţară şi din străinătate, cu multe subiecte incitante, care au stârnit un real interes în rândul auditoriului.

Starea sănătăţii profesorului reşiţean l-a determinat să nu mai fie aşa de prolific în viaţa cultural-ştiinţifică a Reşiţei şi nu numai, totuşi el colabo­rează la ziarul „Sud-Vest“-ul, unde redactează rubrica „Cum scriem, cum vorbim?“, fiind prezent şi în reviste de prestigiu aflate în mai toate centrele universitare din ţară.

Este un asiduu colaborator al Studioului Regional de Radio Reşiţa, unde susţine rubricile: „Să vorbim româneşte“, „Arhiva numelor de locuri“ („Povestea vorbei“), „Revista presei culturale“, „Graiul dulce din Banat“, „Aşa, vă place istoria?“ (emisiune zilnică). Tot aici „descoperă“ abaterile de la normele gramaticale, ortoepice şi stilistice, urmărind îndreptare lor, atât pentru marele public cât şi pentru unii specialişti.

Despre activitatea desfăşurată de prof.dr. Vasile C. loniţă au făcut apre­cieri favorabile multe personalităţi ale scrisului contemporan, între care: Eu­gen Beltechi: „viziune modernă de interdisciplinaritate…“, Ion Popescu -Sireteanu: „… explică o seamă de expresii româneşti vechi“, Florica Dumitrescu: “ …ne-a dat o monografie deosebit de serioasă şi deci, utilă care, ar trebui urmată de altele…“, Ale­xandru Niculescu: „După câte ştim o asemenea analiză se întreprinde pentru prima oară în cercetarea noastră lingvistică“, Al. Graur, referindu-se la volumul Nume de locuri din Banat, conchide: “ …se discută aici cele mai importante probleme teoretice ale toponimiei, ceea ce înseamnă că lucrarea este în acelaşi timp un tratat general“, Ioan Pătruţ: „Glosar toponimic reprezintă o con­tribuţie utilă la cunoaşterea toponimiei bănăţene…“, Simion Dănilă: „Vasile loniţă scrie limpede, argumentat; ca metodă generală, pune întotdeauna, alături de termenii ştiinţifici noi pe cei care îi utilizează, şi definiţiile lor“.

Şirul celor care apreciază prestaţia cultural-ştiinţifică a lui Vasile loniţă poate continua cu: Mircea Popa, Marcu Mihail Deleanu, Ion Hangiu, Gh. Jurma, Dimitrie Onciulescu, Emil Suciu, Simion Dima, Vasile Cica, Adela Stancu, Gheorghe Dorgu, Theodor Trâpcea, Constantin Telescu ş.a.

Fie ca acest ceas aniversar să-i aducă multă fericire, sănătate omului de cultură reşiţean, iar noi cei care-l iubim şi-I respectăm îi dorim viaţă lungă, alături de cei dragi, precum şi noi împliniri spirituale aşa cum ne-a obişnuit de-a lungul vremii.

Lugoj, 20 martie 2007

GHEORGHE LUCHESCU