~ Toma Ostriş: „Un sat cu patru placi comemorative“

Sunt puţine asemenea sate pe harta spirituală a ţării!

Mi-am zis: „Dacă Dalboşeţul din Caraş-Severin are cinci scriitori, de ce n-ar avea şi Petnicul cinci plăci comemorative?!“ Zis şi făcut! în viziunea mea, virtual s-au şi văzut montate cele cinci plăci purtând ilustre nume româneşti: profesorii Matei Armaş, Nicolae Domăşneanu, Pavel Ciobanu, învăţător Constantin Giurginca şi preot Ioan Chendi.

A patra placă montată, însă, mi-a tăiat apetitul înfăptuirii unor asemenea acte de cultură spre bucuria detractorilor mei, doi indivizi mici la suflet şi mari în patimi! E vorba de placa marelui profesor Nicolae Domăşneanu, latinist de marcă, absolvent cu diplomă magna cum laudae a Universităţii de pe Someş, profesor (încă de pe vremea când era în ultimul an de studenţie) în primul corp profesoral de la Liceul „Traian Doda“ din Caransebeş.

Cerusem, cum cerusem şi la cele 23 de plăci montate în Banat, avizul primăriei pentru montare, fără aviz nu se poate, cunosc legea şi caut s-o respect întocmai, cum am respectat-o o viaţă de om.

Primăria Iablaniţa prin semnătura domnului primar, Victor Terteleacă, cu adresa numărul 1493 din 16.10.2006 mi-a acordat mult doritul aviz. Cerusem să montez placa pe faţada Căminului cultural, care s-a construit pe terenul şcolii, unde a urmat profesorul şcoala primară.

La sfârşit, unul trist, primăria şi primarul, probabil şi consilierii săi, au şovăit, zicând că sunt doi cârcotaşi care nu sunt de acord cu montarea plăcii pe cămin şi să caut să evit un scandal din partea lor, poate şi a altora antrenaţi în şicane şi tulburări publice. Am căutat alt loc, l-am găsit: pe casa cumnatului său, Gogăl Turcu, unde profesorul Nicolae Domăşneanu venea vacanţă de vacanţă, la odihnă. Cumnaţii se preţuiau cum se preţuiesc fraţii de cruce!

Cârcotaşii au vârât strâmbe, nepotul profesorului, care locuieşte de când se ştie în Bucureţti, a subscris la ideea acestora ca placa să fie montată pe altă casă a familiei Adamescu, care ar fi fost casa familiei care i-a dat viaţă! Fals! Casa pe faţada căreia s-a montat placa nu a fost şi nu este a familiei ce i-a dat viaţă. Este o casă din vecini, poate să fi fost a unei rude şi nimic mai mult.

Montând o placă pe un perete fals, se comite o blasfemie întru memoria persoanei comemorate. Dar ce contează în nişte ochi din Petnic, urdurosi, opaci si decoloraţi de incultură?!

TOMA OSTRIŞ