~ Petru Jichici: Poezii

FALDURI

Ani înnoptaţi pe drumuri muritoare
au fost paşii mei
făcuţi albul urcuş
prin respiraţia ierburilor
unde păştea tinereţea odată

 
În mine stă palidul şirag
şi pe streşinile ochilor
e mama focului
în falduri lucitoare

 
Pe cine aştepţi uitarea mea neagră
atârnată pe gardurile gândurilor

 
Simţirea rămasă în ochi
e cu sărbătoarea afişurilor
dusă într-un propriu noian
din povara anilor prăfuiţi

 

PE CÂMP, BUCURIA MEA VITREGĂ…

Am crezut că sunt flori,
Dar nu erau.
Am crezut că eşti tu,
Dar nu erai.
Numai soarele
Rostogolit pe câmp,
Ca o minge cât lacrima.
Vino pe câmp,
Bucuria mea vitregă,
Vino şi încearcă ultima seară,
Pe care ţi-o scriu
Cu inima,
Împotriva cuvintelor!

PETRU JICHICI