~ Aurel Mioc: Poezii

PE AICI APARE SURÂSUL

Nu mă gândesc la nimic
ciudat când văd
căsnicia lucrurilor
prin mormanele nopţilor
în orice început
de zbor înalt
unde urmele mi se topesc
într-un icnet de ziuă
până-n plumbul mâinii
ce apasă vântul
cald din Egipt
cel de cinzeci de zile
el lasă vraişte-n urma lui şi pleacă
când ochii se-nchină vederilor
de dincolo de uşile trăsnetelor
deschise din mine
unde numai o săpăligă muşcă
din ziua ierburilor
să nu se-ntindă pustiul
zorilor mele cu miţe laie

Odată vor veni de dincoace
pe aici unde-i prezent surâsul
fluturelui porumbac

PLOAIE ALBASTRĂ

Ei şi ce dacă mă duc
acolo unde se întregesc gândurile
într-o ploaie albastră
unde mi se curmă durerea
pe braţele miracolelor
de pe marginea hrisoavclor
câteodată prin spatele lor
ca o spumă albă
unde-mi vor atinge piscurile
norii
din ochii lor
pentru că viaţa le-a început să tacă
până-n pridvoarele sufletelor mari
unde s-a aşternut o ploaie a gândurilor
insinuată-n roşul tainelor
cu ceva ascuţit ca firea lucrurilor
cu plasele de picior de capră neagră

În continuare erau amprente proaspete
până-n limanurile sufletelor mari

Acolo undeva
m-am astâmpărat inima
cu ocaua vinurilor de Vârşeţ
AUREL MIOC